Bicentenarul Marx a devenit brusc interesant prin plecăciunea preşedintelui Comisiei Europene înaintea uriaşei statui a părintelui comunismului, dăruită de chinezi ora­şului său natal.

Trier, din Renania Palatinat, în al cărui centru istoric va trona statuia în stil sovietic, înaltă de 4,4 metri (5,5 metri cu soclu cu tot), obţine deja un frumos profit din faptul că l-a găzduit pe Karl Marx în primii săi 17 ani de viaţă. Anual, 150.000 de turişti chinezi se perindă pe la casa părintească a co-autorului Manifestului Partidului Comunist. De înţeles, deci, de ce Consiliul Municipal a acceptat, acum un an, cu o largă majoritate (42 pentru, 7 contra, 4 abţineri), cadoul Chinei. Acesta fusese propus încă din 2015, în perspectiva aniversării a două secole de la naşterea celui care a pus bazele ideologice ale unuia din totalitarismele criminale ale secolului XX, prelungite pe alocuri pînă în zilele noastre.

Dar nu despre sutele de milioane de morţi în aberantul gulag care a pus stăpînire pe 40% din omenire a fost vorba la Trier. Nici despre destinele mutilate ale supravieţuitorilor, nici despre falimentul penibil al doctrinei marxiste. Predica egalitaristă a născut lagăre şi a umplut gropi comune. La festivitatea de la Trier a prevalat, însă, nu urma de sînge a marxismului în istorie, ci un amestec ironic de pragmatism capitalist şi confuzie morală. Argumentele în favoarea veselei serbări au mers de la deschiderea faţă de turiştii şi investiţiile chineze pînă la exonerarea aniversatului. „Marx nu e responsabil de toate atrocităţile de care moştenitorii săi prezumaţi trebuie să răspundă“, a declarat, la dezvelirea statuii, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Drept urmare, chipul lui Marx tronează acum, în Germania, pe diverse suveniruri, de la răţuşte de baie şi ceşti la bancnote de zero euro ori sticle de bere. Această cosmetizare a răului, pornind de la statuia pe care unii au denunţat-o a fi „calul troian“ al Chinei, a scandalizat Estul Europei. Şi nu atît din cauza raportării regimului de la Beijing la părintele comunismului şi la drepturile omului.

Preşedintele Xi Jinping l-a numit pe Marx „cel mai mare gînditor al timpurilor moderne“. Sub steagul roşu, China îşi vede alert de Noul Drum al Mătăsii. Care înseamnă achiziţii şi investiţii în Europa, în ultimul deceniu, însumînd cel puţin 318 miliarde de dolari – cu 45% mai mult decît acţiunea similară a SUA în zonă, conform unei analize Bloomberg.

Ce deranjează mai ales în fostul bloc socialist sînt ambivalenţa şi relativismul practicate la vîrful UE, în dispreţul victimelor unei istorii injuste.

11 din cele 28 de ţări membre au cunoscut direct binefacerile marxismului. Aceste popoare au învăţat pe vieţile lor că „în locul revoluţiei emancipatoare s-au născut utopii concentraţionare“, după cum sintetizează Vladimir Tismăneanu eşecul „ca profet şi ca savant“ al lui Marx.

În anii ’90, noi, românii, ne despărţeam de trecut pe versurile lui Mircea Dinescu: „Bătrîne Marx, tu pe aceste meleaguri / vei fi degrabă bărbierit şi trimis la reeducare“. În alte părţi, mai ales în ţara lui natală, i-au fost demolate frenetic monumentele, într-o încercare tîrzie de exorcizare. Iată de ce nu putem rămîne impasibili la opţiunea dlui Juncker de a onora memoria marelui fiu al Trierului.

Dacă ajungeţi la statuia lui Marx, aprindeţi o lumînare pentru morţii ce-i împovărează memoria.

Articol apărut în Dilema veche, nr. 743/2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *