După ce a fost nevoită să umble o perioadă cu o manta zdrențăroasă, de funcționar gogolian amețit și debusolat, Mama Rusia și-a luat din nou manta impermeabilă, cu multe căptușeli, dedesubturi și pui gata să iasă cu colții deja crescuți.

Ajunsă să fie numită cu aroganță și superioritate ca fiind doar o putere regională, Rusia știe că direcția ei actuală de drum e doar înainte de data asta, nu înapoi. Pentru o fostă super – putere, singura modalitate de a-și reface sferele de influență este aceea de-a acționa camuflat și în etape. Doar marile puteri, precum era URSS-ul odinioară, își pot permite să înfigă direct steagul atotstăpânitor. Rusia lui Putin nu este în acel stadiu al puterii, chiar dacă visează la el. Însă o fostă mare forță geopolitică are implicit și memoria stadiilor de progresie a puterii. În cazul Rusiei, procesul de anamneză nu este unul complicat. Iar cum primul stadiu post – Elțin a fost depășit de mult, Kremlinul se bucură deja de ani buni, de stadiul mediu intermediar. Acest nivel nu-i permite escaladarea unor conflicte mari, eventual doar provocarea lor declarativ – cacealmistă. De aceea, Rusia se axează pe conflicte regionale sau pe cele din Orient, acolo unde poate interveni doar limitat.

Însă acesta e doar planul militar, unul la care puterea moscovită se află totuși la un nivel ridicat. Cât privește, arma comercială, cea mai importantă pentru o super – putere în secolul XXI, aceasta e și cea mai suferindă, cu excepția tranzacționării resurselor proprii, care într-adevăr se realizează la dimensiuni gigantice.  Mai rămâne direcția propagandistică, politico – ideologică, teritoriu unde Rusia nu a regresat niciodată, având în vedere vocația istorică de mare cultură pe piața ideilor, de-a lungul istoriei.

Cele două arme, resursele și canalul propagandistic sunt tentaculele cu care pătrunde țarul Putin în țările membre UE și NATO, în care intervenția militară este exclusă. Alături de țări ca Bulgaria sau Turcia – Polonia este exclusă din cauza tradiționalei rusofobii poloneze, chiar dacă are la putere un regim conservator populist ce conține trăsături comune cu unele linii ideologice moscovite – Ungaria lui Viktor Orban își arată rusofilia la modul cel mai împieptoșat și împintenat. Pe lângă faptul că a devenit omul lui Putin în regiune, premierul ungar și-a conturat profilul unui lider extremist care de ani de zile duce politici anti – europene. În acest sens, Viktor Orban e cel mai puțin în măsură să dea lecții Europei, atât timp cât pe el nu-l deranjează multiculturalismul decât la el acasă, unde face garduri și ziduri, iar în rest se plânge de nerespectarea drepturilor minorităților din Transilvania și de neretrocedarea proprietăților către foștii ocupanți abuzivi.

Ciprian Blidaru

(va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *