Dincolo de partizanate și de poziționări propagandistice, pro și contra, privind la jocul politic al lui Viktor Orban, putem conchide că acesta aproape că a devenit un lider regional, dacă ne gândim că are susținerea țărilor din grupul de la Vișegrad, al cărui voce principală este, în pofida faptului că Ungaria este o țară net inferioară Poloniei în multe privințe.

Însă dacă tendința a fost mereu de a analiza relația privilegiată cu Rusia lui Putin, ca explicație pentru îndrăznelile premierului maghiar, un punct de susținere la fel de important îl reprezintă poziția sa marcantă în grupul popularilor. PPE conduce destinele Europei, însă alegerile de anul viitor nu oferă perspective prea roze. Cancelarul Germaniei nu se simte prea bine pe plan intern, iar marea încercare de-a l aduce pe Manfred Weber în fruntea Comisiei Europene nu va fi una ușoară.

Angela Merkel dorește continuitate și pe viitor în stăpânirea frâielor Europei, asigurată în prezent de omul ei de paie, Jean Claude Juncker.  Ca toate acestea să iasă conform planului e nevoie de un scor bun al popularilor. Astfel că revenim la Viktor Orban, care contribuie cu 12 deputați, ceea ce e mult, având in vedere că Ungaria are in total 18 mandate. Fapt ce arată forța internă a Fidesz-ului.  Și popularii români sunt numeroși, 13, dar dintr-un total de 32.  În aceste context,  dincolo de declarațiile ostile, atât Merkel cât și Weber vor avea nevoie de voturile liderului de la Budapesta, care nu dă nici un semn că ar vrea să iasă din PPE, în pofida ofertelor mai mult decât curtenitoare venite de la Nigel Farage, reprezentantul aripii dure a conservatorilor. Prin urmare, Budapesta are și ea cu ce șantaja, ca să folosim limbajul premierului maghiar, care declara că se simte șantajat de amenințările cu tăierea fondurilor europene și activarea articolului 7, care prevede suspendarea dreptului de vot a unei țări membre. Dincolo de acest atu, mai trebuie precizat că articolul 7, pentru a putea intra în vigoare are nevoie de unanimitate la vot din partea tuturor țărilor membre. Astfel, dacă Polonia se va opune (previzibil), tot demersul celorlalte țări va deveni caduc.

Inevitabil, orice analiză a leadership-ului unei țări vecine ne obligă să privim comparativ înspre țara noastră, care nu mai e nici măcar în perioada liderilor regionali închipuiți. Astfel că oricât de controversate ar fi manifestările politice ale lui Viktor Orban, România nu oferă în schimb decât un ”silențiu lugubru” și mult analfabetism politic, cultural și funcțional.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *